duminică, 16 octombrie 2011
CLUBUL BILDERBERG
CLUBUL BILDERBERG
Un scurt popas in culisele celui mai ocult club din lume risipeste orice fel de indoiala fata de soarta pe care o va avea intreaga omenire in viitorul apropiat, daca nu ne trezim. Artizanii Noii Ordini Mondiale ar fi insasi membrii temutului Club Bilderberg. Diversi analisti politici avanseaza tot mai des ideea conform careia aceasta organizatie domina lumea si controleaza vietile a miliarde de oameni. Ei sunt singurii pradatori actuali ai speciei Homo sapiens…
“ Este intotdeauna mai usor sa pacalesti o lume intreaga decat un singur om ” -Generalul chinez Liu Feng, anul 342 i.e.n.
Grupul Bilderberg este considerat de majoritatea expertilor in politici oculte, drept cel mai inalt for de conducere al ”Marilor Preoti ai Capitalismului”. In acest club exclusivist pana la absolut, nu ar avea acces oricine, chiar daca persoana in cauza este foarte influenta sau potenta in plan financiar sau politic. In fiecare an, un misterios “Comitet de Conducere” emite cate o lista de invitati pe care figureaza maximum 130 de nume.
Invitatii? Numele lor este tinut in mare secret. Din putinele informatii care au “scapat” presei de-a lungul timpului, reiese ca pe lista celor 130 de persoane se regasesc bancheri internationali, baroni ai trusturilor de presa, ministrii guvernamentali din diverse tari, prim-ministrii, capete regale si lideri politici.
Printre participantii la reuniunile trecute ale grupului s-au numarat Hillary si Bill Clinton, Richard Holbrooke, Donald Rumsfeld, Henry Kissinger, fostul cancelar german Helmut Schmidt, regele Juan Carlos al Spaniei, Regina Beatrix a Olandei si Tony Blair, reprezentanti ai Consiliilor de Administratie de la Banca Angliei, Shell, Nokia sau DaimlerChrysler.
Clubul Bilderberg nu este singura institutie secreta din subordinea Illuminatilor, dar prin raza de actiune si dimensiunile obiectivelor sale, este cea mai ambitioasa si extinsa alianta secreta din intreaga lume. A reusit de minune sa-si tina in umbra adevaratele planuri timp de multi ani, printr-un ansamblu de principii stimulat de mass-media tributara, utilizand eficient dezinformarea, secretizarea maxima si propaganda.
Astfel, omenirea a perceput confuz ceea ce i se intampla cu adevarat, complacandu-se astfel in pasivitate sociala. Opinia publica mondiala a fost ametita magistral datorita aplicarii perceptelor haosului ideatic si a dezordinii regizate cu scop precis.
GUVERNUL SECRET
Daca printul Bernhard al Olandei, fondatorul "Grupului Bilderberg" era cavaler de Malta iar Ordinul Cavalerilor de Malta este un ordin care apartine Vaticanului, atunci "Grupul Bilderberg" cui apartine ???!!!
Cum a inceput totul...
Elita politica a lumii se intalneste anual, aproape ca intr-un ritual al carui sens scapa celor multi, in cele mai luxoase hoteluri si resedinte private din Europa,iar o data la 4 ani, undeva in Statele Unite sau Canada. De la aceste intalniri anuale si-a tras numele probabil cea mai puternica organizatie “vizibila” implicata in conducerea intregului mapamond plitic.
Prima conferinta a grupului s-a desfasurat in noaptea de 29 spre 30 mai 1954, in cadrul Hotelului Bilderberg din Oosterbeek, undeva in apropierea localitatii olandeze Arhnem. Conferinta a fost initiata de cateva figure politice importante, printre care si Joseph Retinger, ideologul si strategul proaspetei organizatii, care era ingrijorat la acea data de recrudescenta sentimentelor anti-americane in Europa. Conform celor mai multi istorici si autori, Printul Bernhard de Olanda ar fi cel care a fondat oficial Grupul de la Bilderberg.
Originea Printului Bernhard era cel putin interesanta daca este sa dam crezare propriilor afirmatii in care acesta pretindea ca avea o ascendenta directa nu doar in randul imparatior Romei, ci si in stirpea biblicului rege David. Scriitorul canadian Daniel Estulin afirma in lucrarea sa despre Clubul Bilderberg, ca organizarea acestui for elitist ar fi fost sprijinita direct de catre C.I.A., de unele societati secrete cu tenta mondialista si de Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.).
Organizatia este condusa de un for superior alcatuit din 39 de membri (24 americani si 25 europeni) impartiti in trei comisii speciale, a cate 13 membri fiecare. Comitetul de conducere are sediul in Elvetia si stabileste persoanele care vor participa la intrunirile anuale ale clubului.
Motivele pentru care autori si politicieni precum Cristina Martin, Jan van Helsing sau Daniel Estulin definesc Grupul Bildreberd drept “Guvernul Mondial Nevazut” sunt strans legate de cele trei mari teluri formulate de Printul Bernhard in anul 1954. Primul are in vedere crearea unui Guvern Mondial la inceputul mileniului trei. Al doilea tel vizeaza globalizarea economica mondiala. Iar ultimul are in vedere crearea unei forte armate globale care sa reduca rapid la tacere orice forma de opozitie identificata oriunde pe planeta.
Cercurile puterii
“Ce urmareste cineva care are putere? Mai multa putere?” – Matrix
Acelasi comitet special de conducere stabileste de asemenea ce fel de politici si planuri vor fi discutate in cadrul intrunirilor. La aceste consfatuiri secrete nu participa decat membrii care au dovedit loialitate totala si neconditionata intereselor oculte ale Caselor Rockefeller-Rotschild.
Istoria recenta “neoficiala” a demonstrat ca orice plan al Grupului Bilderberg adoptat in decursul intalnirilor anuale a fost pus in practica in maximum doi ani. In ultimii ani, printre invitatii la intalnirea anuala s-au numarat conducatorii unor trusturi si companii multinationale precum:
IBM, Xerox, Royal Dutch Shell, Nokia si Daimler, dupa cum afirma agentia de presa PR Newswire for Journalists. In afara fondatorilor oficiali, reprezentati de Printul Bernhard si Joseph Retinger, adevaratii stapani care au finantat Clubul Bilderberg au fost multi-miliardarii David Rockefeller alaturi de membrii familiei Rotschild.
Eminentele cenusii care au tinut si inca tin fraiele politicii Grupului, sunt nimeni altii decat Henry Kissinger si Zbigniew Brzezinski, considerati de majoritatea analistilor politici internationali drept adevaratii stapani ai Americii in ultimii 50 de ani. Autori precum Jan van Helsing considera, spre exemplu, ca Zbigniew Brzezeinski este “nasul” tuturor presedintilor americani, niciunul dintre acestia nefiind instalat la Casa Alba, daca nu prezenta girul lui Brzezinski.
Dupa multi ani de taraganari si refuzuri, “creierul” oficial al Clubului Bilderberg, multimiliardarul David Rockefeller, si-a publicat in anul 1999 un volum autobiografic in care recunoaste voalat ca face parte din Clubul Bilderberg si din Comisia Trilaterala.
Cea mai puternica arma a Grupului, asa numita Comisie Trilaterala, este o forma superioara de conducere inter-statala pe langa care O.N.U. si N.A.T.O. par niste simple O.N.G.-uri care militeaza pentru protectia frunzelor moarte din parcuri... Comisia Trilaterala, dupa cum sugereaza si denumirea sa, este un for superior de conducere care concentreaza in el intreaga putere politica, militara, economica si administrativa a Europei Occidentale, Statelor Unite ale Americii si Japoniei.
Exista totusi unele caracteristici comune ale asa-zisilor “bilderbergeri”:
- Cu totii fac parte din cele mai bogate familii ale lumii, au studiat in aceleasi universitati in scopul formarii unei optici identice referitoare la lumea inconjuratoare, marea lor majoritate sunt membri in organizatia cu caracter ermetic-conspirativ Skull and Bones. Multi dintre ei sunt proprietarii celor mai complexe si prospere afaceri din intreaga lume, altii isi exercita influenta cu ajutorul functiilor de conducere in cadrul celor mai influente guverne de pe glob.
Guvernul Mondial suntem noi…!
“Fie ca vreti, fie ca nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune este daca va fi acceptat sau impus” – James P. Wartburg, bancher american si consilier financiar al Presedintelui Franklin D. Roosevelt
“In timp ce negau furios faptul ca guverneaza lumea in secret”, declara jurnalistul britanic Jon Ronson, “Membrii Grupului Bilderberg pe care i-am intervievat au recunoscut ca deseori marile scandaluri, conflicte sau probleme internationale au fost influentate de intrunirile lor”. Un astfel de exemplu evident a fost legat de Razboiul din insulele Malvine dintre Marea Britanie si Argentina.
Atunci, cererea initiala a guvernului britanic in care acesta solicita O.N.U. aplicarea de sanctiuni internationale Argentinei a fost respinsa. Enervat, Dawid Owen, pe atunci Ministrul de Externe al Marii Britanii, s-a ridicat si a tinut un discurs electrizant la una dintre intrunirile Grupului Bilderberg. Urmarea? In cel mai scurt timp, Comunitatea Internationala a votat in majoritate impunerea sanctiunilor economice Argentinei. Clubul Bildeberg pare a urma cu strictete maxima Illuminatilor de acum 300 de ani : “Totul pentru popor, dar fara popor”.
Structura Grupului Bilderberg pe trei niveluri:
1. „Cercul exterior” este foarte extins. Practic peste 80% din participanţii la reuniuni nu cunosc decât o parte din strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei, deci fac parte din cercul exterior.
2. Comitetul director (Steering Comitee), al doilea nivel, este mult mai restrâns. Acest nivel este alcătuit din aproximativ 35 de membri, exclusiv europeni şi americani. Ei cunosc în proporţie de 90% obiectivele şi strategia grupului. Membrii americani ai acestui nivel sunt de asemenea şi membri în CRE – Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on Foreign Relations – CFR).
3. Comitetul Consultativ Bilderberg, al treilea nivel, este nucleul acestei grupări. El este alcătuit din 12 membri, singurii care cunosc în totalitate strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei.
Dupa parerea lui Jan Udo Holey, aceasta structura de comanda ar fi replica intocmai a simbolului piramidei deasupra careia se afla ochiul atotvazator al Illuminatilor, reprezentare grafica existenta pe bancnota americana de un dolar.
Grupul Bilderberg nu este democratic. Membrii săi nu sunt aleşi şi el nu dă socoteală oamenilor de pe planetă; acelaşi lucru este valabil şi pentru Banca Mondială, Fondul Monetar internaţional, Naţiunile Unite, sau cele mai puternice corporaţii sau bănci. Şi totuşi, deciziile luate de aceste grupuri afectează fiecare fiinţă umană de pe Pământ, acum şi pentru multă vreme de acum înainte.
Iar ceea ce este cel mai înspăimântător este totalul secret care înconjoară întâlnirile Bilderberg. Atunci când au loc, aceste superconferinţe nici măcar nu sunt mediatizate la ştiri. Dacă atât de multe personaje importante din lume se reunesc pentru a pune la cale destinele planetei, este evident că ar trebui date nişte explicaţii publicului larg. Dar nu ni se aruncă decât praf în ochi – că este un simplu forum de discuţii!
Conspiratie, mistificare, exagerare?
“Intr-o epoca de minciuna universala, sa spui adevarul este deja un act revolutionar” - George Orwell, scriitor britanic
Cu o astfel de carte de vizita scoasa in evidenta de lucrarile si cercetarile specialistilor in stiinta conspiratiei si ocultism politic, este evident ca Grupul Bilderberg nu a scapat acuzatiilor venite din cele mai variate directii. Cu atat mai mult cu cat secretismul si refuzul de a declara subiectul discutiilor sale anuale a dus la adevarate acuzatii de complot in scopul dominarii intregii lumi.
Teoria Conspiratiei evidentiaza si relatia Grupului Bilderberg cu presa mondiala, presa care, in conceptia sustinatorilor teoriilor conspirationiste, este cumparata si detinuta de ani buni de catre membrii Clubului.
Aceste presupuneri au fost alimentate de faptul ca la conferintele Grupului Bilderberg din ultimii ani au participat ca invitati detinatorii unor trusturi media de mare calibru precum: The Economist, The Financial Times, Newsweek, La Republica , Corriere della Sera, New York Times etc.
Printre evenimentele puse la cale la conferinţele Bilderberg se numără înfiinţarea Uniunii Europene (discutată chiar la prima reuniune, în 1954), războiul din Iugoslavia, invazia Irakului, creşterea impozitelor în diferite ţări. Grupul hotărăşte şi politica Naţiunilor Unite, sau cine va câştiga alegerile în diferite state.
Cei mai vehementi critici sunt grupati in Societatea John Birch si beneficiaza de ajutorul oferit de jurnalistul canadian Daniel Estulin, scriitorul britanic David Icke, autorul american Jim Tucker si realizatorul de emisiuni radio, Alex Jones. Acesta din urma avertizeaza ca Grupul Bilderberg intentioneaza ca in urmatorii ani sa dizolve treptat suveranitatea Statelor Unite, Canadei si Marii Britanii pentru a crea o structura supra-nationala, denumita Uniunea Nord-Americana, similara cumva Uniunii Europene.
Intalnirea rituala din acest an a Grupului Bilderberg a avut loc in Atena, intre 14-16 Mai 2009. Ce sa discutat acolo va ramane, ca de fiecare data, un nou mister pentru urechile celor multi…”
În final vom enumera câţiva din membrii grupului Bilderberg, pentru a ilustra implicarea concretă a acestora în viaţa economică şi politică a diferitelor ţări, precum şi în mass-media:
-Jose Manuel Barroso, preşedinte actual al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Portugaliei, membru al CRE-Consiliul Relaţiilor Externe.
- Tony Blair, primul ministru al Marii Britanii
- Frits Bolkestein, comisar european
- Romano Prodi, fost preşedinte al Comisiei Europene, prim-ministru italian
- Jacques Santer, fost preşedinte al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Luxemburgului
- Sir Leon Brittan, vice-preşedinte al Comisiei
- Edith Cresson, fostă membră a Comisiei, fostă prim-ministru al Franţei, fostă ministru de comerţ, fostă membră a direcţiei Schneider
- Alexandre Adler, consilier editorial la Le Figaro
- Edward Balls, consilier al Trezoreriei în Marea Britanie
- Francisco Pinto Balsemo, fost prim ministru al Portugaliei
- Nicolas Beytout, redactor şef al Les echos
-John R. Bolton, sub-secretar de stat al USA, pentru controlul armamentului şi securitate internaţională
- Michel Bon, fost preşedinte France-Telecom
- Willy Claes, ministru de stat, Belgia
- Bertrand Collomb, preşedinte Lafarge
- George A. David, preşedinte Coca-Cola, Grecia
- Etienne Davignon, preşedinte Societe Generale de Belgique, fondator al Mesei Rotunde Europene
- Thomas L. Friedman, scriitor de editoriale în New York Times
- Svei Gjedrem, guvernator al Băncii Centrale a Norvegiei
-Richard N. Haas, preşedinte CRE – Consiliul Relaţiilor Externe şi director al planificării în Departamentul de Stat USA
- Stephen Harper, şeful partidului conservator, Canada
- Mervzn A. King, guvernator adjunct al Bancii Angliei
- Anna Lindh, ministru al afacerilor externe, Suedia
- Paavo Lipponen, preşedinte al parlamentului, Finlanda
- Mogens Lykketoft, preşedintele partidului social democrat, Danemarca
- Thommaso Padoa-Schioppa, administrator al Băncii Centrale Europene
- Anders Fogh Rasmussen, prim ministru al Danemarcei
- Frack Riboud, preşedinte Danone, Franţa
- David Rockfeller, administrator J.P.Morgan International, USA
- Anthonz Ruis, preşedinte Heineken, Olanda
- Otto Schily, ministru al afacerilor interne, Germania
- Jean Claude Trichet, guvernatorul Băncii Franţei
- James D. Wolfensohn, preşedintele Băncii Mondiale, USA
- Robert Zoellick, reprezentantul USA pentru negocieri comerciale (AMI, AGCS etc.)
Datorita influentei acestui grup in domeniul economic, se afirma ca el reprezinta de fapt un adevarat guvern mondial ocult.
Summitul G8 si Forumurile economice mondiale par, in acest context, simple evenimente de duzina prin comparatie cu conferintele Bilderberg, deoarece nu exista nici o alta intalnire la care sa participe conducatorii tuturor institutiilor internationale majore, precum Banca Mondiala, Fondul Monetar International, Natiunile Unite si Uniunea Europeana.
Bilderberg 2009 - Lista participanţilor
Regina Olandei Beatrix; Regina Sofia a Spaniei; Prinţul Constantin (Belgia); Prinţul Philippe Etienne Ntavinion, Belgia; Étienne, Viscount Davignon, Belgia (fost vice-preşedinte al Comisiei Europene); Josef Ackermann (bancher elvetian si CEO al Deutsche Bank); Keith B. Alexander, SUA (general-locotenent, director al National Security Agency); Roger Altman, SUA (bancher, fostul adjunct al Trezoreriei SUA, Secretar sub Bill Clinton); Georgios A. Arapoglou (guvernator al Băncii Naţionale a Greciei); Ali Babaca, Turcia (viceprim-ministru responsabil pentru economie); Francisco Pinto Balsemăo (fost prim-ministru al Portugaliei); Nicholas Bavarez, Franţa (economist şi istoric); Franco Bernabe (Telecom Italia); Xavier Bertrand, Franţa (politician conectat la Nicolas Sarkozy); Carl Bildt (fost prim-ministru din Suedia); Ianuarie Bgiorklount, Norvegia (?); Christoph Blocher, Elveţia (industriaş, vicepreşedinte al Partidului Popular Elveţian); Alexander Bompar, Franta (?); Ana Patricia Botin, Spania, (preşedinte al Banco Banesto); Henri de Castries (Preşedinte Grupul de asigurări francezAXA); Juan Luis Cebrián, Spania (jurnalist pentru Grupo PRISA); W. Edmund Clark, Canada (CEO TD Bank Financial Group); Kenneth Clarke, Marea Britanie (parlamentar); Luc Cohen, Belgia (?); George David, SUA (fostul preşedinte al United Technologies Corporation, membră a consilului Citigroup); Richard Dearlove (fostul şef al serviciilor secrete Britanice); Mario Draghi, Italia (guvernator al Băncii Centrale din Italia); Eldrup Anders, Danemarca (CEO Dong Energy); John Elkann (industriaş italian, mostenitor al constructorului de automobile Fiat); Thomas Enders, Germania (CEO Airbus); Jose Entrekanales, Spania (?); Isintro ????, Spania (?); Niall Ferguson (profesor de istorie la Universitatea Harvard); William Ziegler (profesor la Harvard Business School); Timothy Geithner, SUA (Secretar al Trezoreriei); Ntermot ?????, Irlanda (AIV Group); Donald Graham, SUA (preşedinte al consiliului de administraţie al The Washington Post Company); Victor Chalmperstant, Olanda (Leiden University); Ernst Hirsch Ballin (politician olandez, fost ministru al Justiţiei); Richard Holbrooke, SUA (trimisul special al lui Obama pentru Afganistan şi Pakistan); Jaap de Hoop Scheffer (politician olandez, Secretarul General al NATO); James Jones (consilier de securitate naţională la Casa Albă); Vernon Jordan (avocat, fost consilier al preşedintelui Bill Clinton); Robert Keigkan, SUA (istoric); Girki Katainen, Finlanda (?); John Kerr, Marea Britanie (vicepresedinte al Royal Dutch Shell, membru al Camerei Lorzilor); Mustafa Vehbi Koç, Turcia (Preşedintele Koç Holding); Roland GT, Germania (?); Henry Kissinger, SUA; Marie Jose Kravis, SUA (Institutul Hudson); Neelie Kroes, Olanda (Comisarul European pentru Concurenţă); Odysseas Kyriakopoulos, Grecia (Grupul S & B); Manuela Ferreira Leite, Portugalia (economist si politician); Bernardino Leon Gross, Spania; Jessica Matthews, SUA (Preşedinte al Carnegie Endowment for International Peace); Philippe Maystadt (Preşedintele Băncii Europene de Investiţii); Frank McKenna, Canada (vicepreşedinte al Băncii Toronto-Dominion); John Micklethwait, Marea Britanie (redactor-şef al The Economist); Thierry de Montbrial (şeful Institutului Francez de relaţii internaţionale); Mario Monti, Italia (preşedinte al Universităţii Bocconi din Milano); Miguel Angel Moratinos, Spania (ministrul Afacerilor Externe); Craig Mundie, SUA (şef de cercetare Microsoft); Egil Myklebust, Norvegia (preşedinte al consiliului de administratie al SAS Grup); Mathias Nass, Germania (editor al ziarului Die Zeit); Denis Olivennes, Franţa (director general al Nouvel Observateur); Frederic Oudea, Franţa (CEO al grupului bancar Société Générale); Cem Özdemir, Germania (co-lider al Partidului Verde şi membru al Parlamentului European); Tommaso Padoa-Schioppa, Italia (bancher, fost ministru al Economiei şi Finanţelor); Dimitrios Th.Papalexopoulo, Grecia (Managing Director al Titan Cement Company SA); Richard Perle (American Enterprise Institute); David Petraeus (comandant US Central Command); Manuel Pinho, Portugalia (ministru al economiei şi inovării); J. Robert S. Prichard (preşedinte al Universităţii din Toronto); Romano Prodi (fost premier italian şi fost preşedinte al Comisiei Europene); Heather M. Reisman, Canada (co-fondator al Indigo Books & Music Inc); Eivint Reitan, Norvegia (economist, corporate ofiter şi politician); Michael Rintzier, Republica Cehă (?); David Rockefeller, bancher american; Dennis Ross (consilier special pentru Golful Persic şi Asia de sud-vest al Secretarului de Stat Hillary Clinton); Barnett R. Rubin, SUA (director de studii şi Senior Fellow, Centrul pentru Cooperare Internaţională); Alberto Rouith-Gkalarthon, Spania (?); Susan Sampantzi Ntintzer, Turcia (?); Guler Sabanci, preşedinte al Sabanci Holdings; Indira Samarasekera, (preşedinte al Universităţţii din Alberta, Canada); Rountol Solten, Austria (?); Jürgen E. Schrempp, Germania (CEO DaimlerChrysler); Pedro Solbes Mira, Spania (economist); Süreyya Serdengeçti (fost guvernator al Băncii Centrale din Turcia); Sanata Seketa, Canada; Lawrence Summers (economist, director la Casa Albă); Peter Sutherland, Irlanda (preşedinte Goldman Sachs International); Martin Taylor, Marea Britanie (preşedinte al Syngenta AG); Peter Thiel (Clarium Capital Management LCC, SUA); Taneli Matti Vanhanen, Finlanda, (prim-ministru); Daniel L. Vasella, Elveţia (Preşedinte al Consiliului de administraţie la Novartis AG); At van der Ezita, Olanda (Director General al Royal Dutch Shell); Guy Verhofstadt, Belgia (fost prim-ministru); Paul Volcker, SUA (fostul director al Federal Reserve,şeful comitetului consultativ de resuscitare economică a lui Obama); Jacob Wallenberg, Suedia (preşedinte la Investor AB); Marcus Wallenberg, Suedia (CEO al Investor AB); Nout Wellink, Olanda (preşedinte al De Nederlandsche Bank); Hans Wijers, Olanda (CEO de multinaţională Corporation AkzoNobel); Martin Wolf, Marea Britanie (redactor şef economie la Financial Times); James Wolfensohn, SUA (fostul preşedinte al Băncii Mondiale); Paul Wolfowitz, SUA (secretar adjunct al apărării al SUA, preşedinte al Băncii Mondiale); Fareed Zakaria, SUA (jurnalist, gazda CNN); Robert Zoellick, SUA (fost director general al Goldman Sachs, preşedinte al Băncii Mondiale); Dora Bakoyannis, Grecia (Ministru al Afacerilor Externe); Yannis Papathanasiou, Grecia (Ministrul Finanţelor); George Alogoskoufis, Grecia (fost ministru); George A. David, Grecia (preşedinte al Coca-Cola)
Un scurt popas in culisele celui mai ocult club din lume risipeste orice fel de indoiala fata de soarta pe care o va avea intreaga omenire in viitorul apropiat, daca nu ne trezim. Artizanii Noii Ordini Mondiale ar fi insasi membrii temutului Club Bilderberg. Diversi analisti politici avanseaza tot mai des ideea conform careia aceasta organizatie domina lumea si controleaza vietile a miliarde de oameni. Ei sunt singurii pradatori actuali ai speciei Homo sapiens…
“ Este intotdeauna mai usor sa pacalesti o lume intreaga decat un singur om ” -Generalul chinez Liu Feng, anul 342 i.e.n.
Grupul Bilderberg este considerat de majoritatea expertilor in politici oculte, drept cel mai inalt for de conducere al ”Marilor Preoti ai Capitalismului”. In acest club exclusivist pana la absolut, nu ar avea acces oricine, chiar daca persoana in cauza este foarte influenta sau potenta in plan financiar sau politic. In fiecare an, un misterios “Comitet de Conducere” emite cate o lista de invitati pe care figureaza maximum 130 de nume.
Invitatii? Numele lor este tinut in mare secret. Din putinele informatii care au “scapat” presei de-a lungul timpului, reiese ca pe lista celor 130 de persoane se regasesc bancheri internationali, baroni ai trusturilor de presa, ministrii guvernamentali din diverse tari, prim-ministrii, capete regale si lideri politici.
Printre participantii la reuniunile trecute ale grupului s-au numarat Hillary si Bill Clinton, Richard Holbrooke, Donald Rumsfeld, Henry Kissinger, fostul cancelar german Helmut Schmidt, regele Juan Carlos al Spaniei, Regina Beatrix a Olandei si Tony Blair, reprezentanti ai Consiliilor de Administratie de la Banca Angliei, Shell, Nokia sau DaimlerChrysler.
Clubul Bilderberg nu este singura institutie secreta din subordinea Illuminatilor, dar prin raza de actiune si dimensiunile obiectivelor sale, este cea mai ambitioasa si extinsa alianta secreta din intreaga lume. A reusit de minune sa-si tina in umbra adevaratele planuri timp de multi ani, printr-un ansamblu de principii stimulat de mass-media tributara, utilizand eficient dezinformarea, secretizarea maxima si propaganda.
Astfel, omenirea a perceput confuz ceea ce i se intampla cu adevarat, complacandu-se astfel in pasivitate sociala. Opinia publica mondiala a fost ametita magistral datorita aplicarii perceptelor haosului ideatic si a dezordinii regizate cu scop precis.
GUVERNUL SECRET
Daca printul Bernhard al Olandei, fondatorul "Grupului Bilderberg" era cavaler de Malta iar Ordinul Cavalerilor de Malta este un ordin care apartine Vaticanului, atunci "Grupul Bilderberg" cui apartine ???!!!
Cum a inceput totul...
Elita politica a lumii se intalneste anual, aproape ca intr-un ritual al carui sens scapa celor multi, in cele mai luxoase hoteluri si resedinte private din Europa,iar o data la 4 ani, undeva in Statele Unite sau Canada. De la aceste intalniri anuale si-a tras numele probabil cea mai puternica organizatie “vizibila” implicata in conducerea intregului mapamond plitic.
Prima conferinta a grupului s-a desfasurat in noaptea de 29 spre 30 mai 1954, in cadrul Hotelului Bilderberg din Oosterbeek, undeva in apropierea localitatii olandeze Arhnem. Conferinta a fost initiata de cateva figure politice importante, printre care si Joseph Retinger, ideologul si strategul proaspetei organizatii, care era ingrijorat la acea data de recrudescenta sentimentelor anti-americane in Europa. Conform celor mai multi istorici si autori, Printul Bernhard de Olanda ar fi cel care a fondat oficial Grupul de la Bilderberg.
Originea Printului Bernhard era cel putin interesanta daca este sa dam crezare propriilor afirmatii in care acesta pretindea ca avea o ascendenta directa nu doar in randul imparatior Romei, ci si in stirpea biblicului rege David. Scriitorul canadian Daniel Estulin afirma in lucrarea sa despre Clubul Bilderberg, ca organizarea acestui for elitist ar fi fost sprijinita direct de catre C.I.A., de unele societati secrete cu tenta mondialista si de Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.).
Organizatia este condusa de un for superior alcatuit din 39 de membri (24 americani si 25 europeni) impartiti in trei comisii speciale, a cate 13 membri fiecare. Comitetul de conducere are sediul in Elvetia si stabileste persoanele care vor participa la intrunirile anuale ale clubului.
Motivele pentru care autori si politicieni precum Cristina Martin, Jan van Helsing sau Daniel Estulin definesc Grupul Bildreberd drept “Guvernul Mondial Nevazut” sunt strans legate de cele trei mari teluri formulate de Printul Bernhard in anul 1954. Primul are in vedere crearea unui Guvern Mondial la inceputul mileniului trei. Al doilea tel vizeaza globalizarea economica mondiala. Iar ultimul are in vedere crearea unei forte armate globale care sa reduca rapid la tacere orice forma de opozitie identificata oriunde pe planeta.
Cercurile puterii
“Ce urmareste cineva care are putere? Mai multa putere?” – Matrix
Acelasi comitet special de conducere stabileste de asemenea ce fel de politici si planuri vor fi discutate in cadrul intrunirilor. La aceste consfatuiri secrete nu participa decat membrii care au dovedit loialitate totala si neconditionata intereselor oculte ale Caselor Rockefeller-Rotschild.
Istoria recenta “neoficiala” a demonstrat ca orice plan al Grupului Bilderberg adoptat in decursul intalnirilor anuale a fost pus in practica in maximum doi ani. In ultimii ani, printre invitatii la intalnirea anuala s-au numarat conducatorii unor trusturi si companii multinationale precum:
IBM, Xerox, Royal Dutch Shell, Nokia si Daimler, dupa cum afirma agentia de presa PR Newswire for Journalists. In afara fondatorilor oficiali, reprezentati de Printul Bernhard si Joseph Retinger, adevaratii stapani care au finantat Clubul Bilderberg au fost multi-miliardarii David Rockefeller alaturi de membrii familiei Rotschild.
Eminentele cenusii care au tinut si inca tin fraiele politicii Grupului, sunt nimeni altii decat Henry Kissinger si Zbigniew Brzezinski, considerati de majoritatea analistilor politici internationali drept adevaratii stapani ai Americii in ultimii 50 de ani. Autori precum Jan van Helsing considera, spre exemplu, ca Zbigniew Brzezeinski este “nasul” tuturor presedintilor americani, niciunul dintre acestia nefiind instalat la Casa Alba, daca nu prezenta girul lui Brzezinski.
Dupa multi ani de taraganari si refuzuri, “creierul” oficial al Clubului Bilderberg, multimiliardarul David Rockefeller, si-a publicat in anul 1999 un volum autobiografic in care recunoaste voalat ca face parte din Clubul Bilderberg si din Comisia Trilaterala.
Cea mai puternica arma a Grupului, asa numita Comisie Trilaterala, este o forma superioara de conducere inter-statala pe langa care O.N.U. si N.A.T.O. par niste simple O.N.G.-uri care militeaza pentru protectia frunzelor moarte din parcuri... Comisia Trilaterala, dupa cum sugereaza si denumirea sa, este un for superior de conducere care concentreaza in el intreaga putere politica, militara, economica si administrativa a Europei Occidentale, Statelor Unite ale Americii si Japoniei.
Exista totusi unele caracteristici comune ale asa-zisilor “bilderbergeri”:
- Cu totii fac parte din cele mai bogate familii ale lumii, au studiat in aceleasi universitati in scopul formarii unei optici identice referitoare la lumea inconjuratoare, marea lor majoritate sunt membri in organizatia cu caracter ermetic-conspirativ Skull and Bones. Multi dintre ei sunt proprietarii celor mai complexe si prospere afaceri din intreaga lume, altii isi exercita influenta cu ajutorul functiilor de conducere in cadrul celor mai influente guverne de pe glob.
Guvernul Mondial suntem noi…!
“Fie ca vreti, fie ca nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune este daca va fi acceptat sau impus” – James P. Wartburg, bancher american si consilier financiar al Presedintelui Franklin D. Roosevelt
“In timp ce negau furios faptul ca guverneaza lumea in secret”, declara jurnalistul britanic Jon Ronson, “Membrii Grupului Bilderberg pe care i-am intervievat au recunoscut ca deseori marile scandaluri, conflicte sau probleme internationale au fost influentate de intrunirile lor”. Un astfel de exemplu evident a fost legat de Razboiul din insulele Malvine dintre Marea Britanie si Argentina.
Atunci, cererea initiala a guvernului britanic in care acesta solicita O.N.U. aplicarea de sanctiuni internationale Argentinei a fost respinsa. Enervat, Dawid Owen, pe atunci Ministrul de Externe al Marii Britanii, s-a ridicat si a tinut un discurs electrizant la una dintre intrunirile Grupului Bilderberg. Urmarea? In cel mai scurt timp, Comunitatea Internationala a votat in majoritate impunerea sanctiunilor economice Argentinei. Clubul Bildeberg pare a urma cu strictete maxima Illuminatilor de acum 300 de ani : “Totul pentru popor, dar fara popor”.
Structura Grupului Bilderberg pe trei niveluri:
1. „Cercul exterior” este foarte extins. Practic peste 80% din participanţii la reuniuni nu cunosc decât o parte din strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei, deci fac parte din cercul exterior.
2. Comitetul director (Steering Comitee), al doilea nivel, este mult mai restrâns. Acest nivel este alcătuit din aproximativ 35 de membri, exclusiv europeni şi americani. Ei cunosc în proporţie de 90% obiectivele şi strategia grupului. Membrii americani ai acestui nivel sunt de asemenea şi membri în CRE – Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on Foreign Relations – CFR).
3. Comitetul Consultativ Bilderberg, al treilea nivel, este nucleul acestei grupări. El este alcătuit din 12 membri, singurii care cunosc în totalitate strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei.
Dupa parerea lui Jan Udo Holey, aceasta structura de comanda ar fi replica intocmai a simbolului piramidei deasupra careia se afla ochiul atotvazator al Illuminatilor, reprezentare grafica existenta pe bancnota americana de un dolar.
Grupul Bilderberg nu este democratic. Membrii săi nu sunt aleşi şi el nu dă socoteală oamenilor de pe planetă; acelaşi lucru este valabil şi pentru Banca Mondială, Fondul Monetar internaţional, Naţiunile Unite, sau cele mai puternice corporaţii sau bănci. Şi totuşi, deciziile luate de aceste grupuri afectează fiecare fiinţă umană de pe Pământ, acum şi pentru multă vreme de acum înainte.
Iar ceea ce este cel mai înspăimântător este totalul secret care înconjoară întâlnirile Bilderberg. Atunci când au loc, aceste superconferinţe nici măcar nu sunt mediatizate la ştiri. Dacă atât de multe personaje importante din lume se reunesc pentru a pune la cale destinele planetei, este evident că ar trebui date nişte explicaţii publicului larg. Dar nu ni se aruncă decât praf în ochi – că este un simplu forum de discuţii!
Conspiratie, mistificare, exagerare?
“Intr-o epoca de minciuna universala, sa spui adevarul este deja un act revolutionar” - George Orwell, scriitor britanic
Cu o astfel de carte de vizita scoasa in evidenta de lucrarile si cercetarile specialistilor in stiinta conspiratiei si ocultism politic, este evident ca Grupul Bilderberg nu a scapat acuzatiilor venite din cele mai variate directii. Cu atat mai mult cu cat secretismul si refuzul de a declara subiectul discutiilor sale anuale a dus la adevarate acuzatii de complot in scopul dominarii intregii lumi.
Teoria Conspiratiei evidentiaza si relatia Grupului Bilderberg cu presa mondiala, presa care, in conceptia sustinatorilor teoriilor conspirationiste, este cumparata si detinuta de ani buni de catre membrii Clubului.
Aceste presupuneri au fost alimentate de faptul ca la conferintele Grupului Bilderberg din ultimii ani au participat ca invitati detinatorii unor trusturi media de mare calibru precum: The Economist, The Financial Times, Newsweek, La Republica , Corriere della Sera, New York Times etc.
Printre evenimentele puse la cale la conferinţele Bilderberg se numără înfiinţarea Uniunii Europene (discutată chiar la prima reuniune, în 1954), războiul din Iugoslavia, invazia Irakului, creşterea impozitelor în diferite ţări. Grupul hotărăşte şi politica Naţiunilor Unite, sau cine va câştiga alegerile în diferite state.
Cei mai vehementi critici sunt grupati in Societatea John Birch si beneficiaza de ajutorul oferit de jurnalistul canadian Daniel Estulin, scriitorul britanic David Icke, autorul american Jim Tucker si realizatorul de emisiuni radio, Alex Jones. Acesta din urma avertizeaza ca Grupul Bilderberg intentioneaza ca in urmatorii ani sa dizolve treptat suveranitatea Statelor Unite, Canadei si Marii Britanii pentru a crea o structura supra-nationala, denumita Uniunea Nord-Americana, similara cumva Uniunii Europene.
Intalnirea rituala din acest an a Grupului Bilderberg a avut loc in Atena, intre 14-16 Mai 2009. Ce sa discutat acolo va ramane, ca de fiecare data, un nou mister pentru urechile celor multi…”
În final vom enumera câţiva din membrii grupului Bilderberg, pentru a ilustra implicarea concretă a acestora în viaţa economică şi politică a diferitelor ţări, precum şi în mass-media:
-Jose Manuel Barroso, preşedinte actual al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Portugaliei, membru al CRE-Consiliul Relaţiilor Externe.
- Tony Blair, primul ministru al Marii Britanii
- Frits Bolkestein, comisar european
- Romano Prodi, fost preşedinte al Comisiei Europene, prim-ministru italian
- Jacques Santer, fost preşedinte al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Luxemburgului
- Sir Leon Brittan, vice-preşedinte al Comisiei
- Edith Cresson, fostă membră a Comisiei, fostă prim-ministru al Franţei, fostă ministru de comerţ, fostă membră a direcţiei Schneider
- Alexandre Adler, consilier editorial la Le Figaro
- Edward Balls, consilier al Trezoreriei în Marea Britanie
- Francisco Pinto Balsemo, fost prim ministru al Portugaliei
- Nicolas Beytout, redactor şef al Les echos
-John R. Bolton, sub-secretar de stat al USA, pentru controlul armamentului şi securitate internaţională
- Michel Bon, fost preşedinte France-Telecom
- Willy Claes, ministru de stat, Belgia
- Bertrand Collomb, preşedinte Lafarge
- George A. David, preşedinte Coca-Cola, Grecia
- Etienne Davignon, preşedinte Societe Generale de Belgique, fondator al Mesei Rotunde Europene
- Thomas L. Friedman, scriitor de editoriale în New York Times
- Svei Gjedrem, guvernator al Băncii Centrale a Norvegiei
-Richard N. Haas, preşedinte CRE – Consiliul Relaţiilor Externe şi director al planificării în Departamentul de Stat USA
- Stephen Harper, şeful partidului conservator, Canada
- Mervzn A. King, guvernator adjunct al Bancii Angliei
- Anna Lindh, ministru al afacerilor externe, Suedia
- Paavo Lipponen, preşedinte al parlamentului, Finlanda
- Mogens Lykketoft, preşedintele partidului social democrat, Danemarca
- Thommaso Padoa-Schioppa, administrator al Băncii Centrale Europene
- Anders Fogh Rasmussen, prim ministru al Danemarcei
- Frack Riboud, preşedinte Danone, Franţa
- David Rockfeller, administrator J.P.Morgan International, USA
- Anthonz Ruis, preşedinte Heineken, Olanda
- Otto Schily, ministru al afacerilor interne, Germania
- Jean Claude Trichet, guvernatorul Băncii Franţei
- James D. Wolfensohn, preşedintele Băncii Mondiale, USA
- Robert Zoellick, reprezentantul USA pentru negocieri comerciale (AMI, AGCS etc.)
Datorita influentei acestui grup in domeniul economic, se afirma ca el reprezinta de fapt un adevarat guvern mondial ocult.
Summitul G8 si Forumurile economice mondiale par, in acest context, simple evenimente de duzina prin comparatie cu conferintele Bilderberg, deoarece nu exista nici o alta intalnire la care sa participe conducatorii tuturor institutiilor internationale majore, precum Banca Mondiala, Fondul Monetar International, Natiunile Unite si Uniunea Europeana.
Bilderberg 2009 - Lista participanţilor
Regina Olandei Beatrix; Regina Sofia a Spaniei; Prinţul Constantin (Belgia); Prinţul Philippe Etienne Ntavinion, Belgia; Étienne, Viscount Davignon, Belgia (fost vice-preşedinte al Comisiei Europene); Josef Ackermann (bancher elvetian si CEO al Deutsche Bank); Keith B. Alexander, SUA (general-locotenent, director al National Security Agency); Roger Altman, SUA (bancher, fostul adjunct al Trezoreriei SUA, Secretar sub Bill Clinton); Georgios A. Arapoglou (guvernator al Băncii Naţionale a Greciei); Ali Babaca, Turcia (viceprim-ministru responsabil pentru economie); Francisco Pinto Balsemăo (fost prim-ministru al Portugaliei); Nicholas Bavarez, Franţa (economist şi istoric); Franco Bernabe (Telecom Italia); Xavier Bertrand, Franţa (politician conectat la Nicolas Sarkozy); Carl Bildt (fost prim-ministru din Suedia); Ianuarie Bgiorklount, Norvegia (?); Christoph Blocher, Elveţia (industriaş, vicepreşedinte al Partidului Popular Elveţian); Alexander Bompar, Franta (?); Ana Patricia Botin, Spania, (preşedinte al Banco Banesto); Henri de Castries (Preşedinte Grupul de asigurări francezAXA); Juan Luis Cebrián, Spania (jurnalist pentru Grupo PRISA); W. Edmund Clark, Canada (CEO TD Bank Financial Group); Kenneth Clarke, Marea Britanie (parlamentar); Luc Cohen, Belgia (?); George David, SUA (fostul preşedinte al United Technologies Corporation, membră a consilului Citigroup); Richard Dearlove (fostul şef al serviciilor secrete Britanice); Mario Draghi, Italia (guvernator al Băncii Centrale din Italia); Eldrup Anders, Danemarca (CEO Dong Energy); John Elkann (industriaş italian, mostenitor al constructorului de automobile Fiat); Thomas Enders, Germania (CEO Airbus); Jose Entrekanales, Spania (?); Isintro ????, Spania (?); Niall Ferguson (profesor de istorie la Universitatea Harvard); William Ziegler (profesor la Harvard Business School); Timothy Geithner, SUA (Secretar al Trezoreriei); Ntermot ?????, Irlanda (AIV Group); Donald Graham, SUA (preşedinte al consiliului de administraţie al The Washington Post Company); Victor Chalmperstant, Olanda (Leiden University); Ernst Hirsch Ballin (politician olandez, fost ministru al Justiţiei); Richard Holbrooke, SUA (trimisul special al lui Obama pentru Afganistan şi Pakistan); Jaap de Hoop Scheffer (politician olandez, Secretarul General al NATO); James Jones (consilier de securitate naţională la Casa Albă); Vernon Jordan (avocat, fost consilier al preşedintelui Bill Clinton); Robert Keigkan, SUA (istoric); Girki Katainen, Finlanda (?); John Kerr, Marea Britanie (vicepresedinte al Royal Dutch Shell, membru al Camerei Lorzilor); Mustafa Vehbi Koç, Turcia (Preşedintele Koç Holding); Roland GT, Germania (?); Henry Kissinger, SUA; Marie Jose Kravis, SUA (Institutul Hudson); Neelie Kroes, Olanda (Comisarul European pentru Concurenţă); Odysseas Kyriakopoulos, Grecia (Grupul S & B); Manuela Ferreira Leite, Portugalia (economist si politician); Bernardino Leon Gross, Spania; Jessica Matthews, SUA (Preşedinte al Carnegie Endowment for International Peace); Philippe Maystadt (Preşedintele Băncii Europene de Investiţii); Frank McKenna, Canada (vicepreşedinte al Băncii Toronto-Dominion); John Micklethwait, Marea Britanie (redactor-şef al The Economist); Thierry de Montbrial (şeful Institutului Francez de relaţii internaţionale); Mario Monti, Italia (preşedinte al Universităţii Bocconi din Milano); Miguel Angel Moratinos, Spania (ministrul Afacerilor Externe); Craig Mundie, SUA (şef de cercetare Microsoft); Egil Myklebust, Norvegia (preşedinte al consiliului de administratie al SAS Grup); Mathias Nass, Germania (editor al ziarului Die Zeit); Denis Olivennes, Franţa (director general al Nouvel Observateur); Frederic Oudea, Franţa (CEO al grupului bancar Société Générale); Cem Özdemir, Germania (co-lider al Partidului Verde şi membru al Parlamentului European); Tommaso Padoa-Schioppa, Italia (bancher, fost ministru al Economiei şi Finanţelor); Dimitrios Th.Papalexopoulo, Grecia (Managing Director al Titan Cement Company SA); Richard Perle (American Enterprise Institute); David Petraeus (comandant US Central Command); Manuel Pinho, Portugalia (ministru al economiei şi inovării); J. Robert S. Prichard (preşedinte al Universităţii din Toronto); Romano Prodi (fost premier italian şi fost preşedinte al Comisiei Europene); Heather M. Reisman, Canada (co-fondator al Indigo Books & Music Inc); Eivint Reitan, Norvegia (economist, corporate ofiter şi politician); Michael Rintzier, Republica Cehă (?); David Rockefeller, bancher american; Dennis Ross (consilier special pentru Golful Persic şi Asia de sud-vest al Secretarului de Stat Hillary Clinton); Barnett R. Rubin, SUA (director de studii şi Senior Fellow, Centrul pentru Cooperare Internaţională); Alberto Rouith-Gkalarthon, Spania (?); Susan Sampantzi Ntintzer, Turcia (?); Guler Sabanci, preşedinte al Sabanci Holdings; Indira Samarasekera, (preşedinte al Universităţţii din Alberta, Canada); Rountol Solten, Austria (?); Jürgen E. Schrempp, Germania (CEO DaimlerChrysler); Pedro Solbes Mira, Spania (economist); Süreyya Serdengeçti (fost guvernator al Băncii Centrale din Turcia); Sanata Seketa, Canada; Lawrence Summers (economist, director la Casa Albă); Peter Sutherland, Irlanda (preşedinte Goldman Sachs International); Martin Taylor, Marea Britanie (preşedinte al Syngenta AG); Peter Thiel (Clarium Capital Management LCC, SUA); Taneli Matti Vanhanen, Finlanda, (prim-ministru); Daniel L. Vasella, Elveţia (Preşedinte al Consiliului de administraţie la Novartis AG); At van der Ezita, Olanda (Director General al Royal Dutch Shell); Guy Verhofstadt, Belgia (fost prim-ministru); Paul Volcker, SUA (fostul director al Federal Reserve,şeful comitetului consultativ de resuscitare economică a lui Obama); Jacob Wallenberg, Suedia (preşedinte la Investor AB); Marcus Wallenberg, Suedia (CEO al Investor AB); Nout Wellink, Olanda (preşedinte al De Nederlandsche Bank); Hans Wijers, Olanda (CEO de multinaţională Corporation AkzoNobel); Martin Wolf, Marea Britanie (redactor şef economie la Financial Times); James Wolfensohn, SUA (fostul preşedinte al Băncii Mondiale); Paul Wolfowitz, SUA (secretar adjunct al apărării al SUA, preşedinte al Băncii Mondiale); Fareed Zakaria, SUA (jurnalist, gazda CNN); Robert Zoellick, SUA (fost director general al Goldman Sachs, preşedinte al Băncii Mondiale); Dora Bakoyannis, Grecia (Ministru al Afacerilor Externe); Yannis Papathanasiou, Grecia (Ministrul Finanţelor); George Alogoskoufis, Grecia (fost ministru); George A. David, Grecia (preşedinte al Coca-Cola)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)