Perspective asupra dragostei

Dragostea este pe buzele tuturor. Un  cuvant care are atatea intelesuri cate persoane il rostesc. O definire a acestui concept, ca de altfel a oricarui concept, nu poate fi surprinsa nici in cateva randuri si nici chiar in mii de pagini scrise de-a randul secolelor, tocmai pentru ca valentele si formele pe care le ia dragostea sunt dependente de fiinta care si le asuma.
Romantica, pasionala, egoista, distructiva, trecatoare, eterna sunt numai cateva dintre atributele care pot urma acest cuvant. In copilarie e un sentiment de afectiune pentru baiatul de la scara 3. In liceu e un fior mai intai timid si apoi o atractie exploziva pentru colegul din clasa a 12 a B. In facultate se transforma in cautarea unui partener, in imbinarea pasiunii si a responsabilitatii, ca mai apoi sa urmeze o potolire a trairilor, o transformare in prietenie, siguranta, respect. Sau nu. Pentru ca fiecare am trait dragoste altfel. Pentru ca unii o vad romantica, inconjurata de flori si juraminte eterne, pentru altii se manifesta in primul rand la nivel fizic, iar unii traiesc un sentiment domolit de implinire. Multi sunt cei care dovedesc ca iubirea nu se supune regulilor sociale, individuale si nici chiar celor morale.

Si tocmai pentru ca a defini dragostea este un proces mult prea anevoios pentru fiecare individ in parte, adoptam manifestari prestabilite, trasee pe care sa ne incadram si prin care sa justificam sentimentele. Fie ca ne declaram romantici, fie ca iubim un interes, propria reprezentare a unei persoane, fie ca ne supunem canoanelor religioase sau tentatiilor fizice, sentimentul trait este unic.

Si tocmai unicitatea si in acelasi timp universalitatea acestui sentiment au facut ca dragostea sa devina subiect de anliza si teoretizare. Ceea ce ne permite sa iubim un alt individ fara a perima intelesul sentimentelor este un alt tip de iubire, cea fata de sine. Iubirea ce implica respect si apreciere proprie, cea care ne da putere, care ne ajuta sa ne intelegem si sa traim bine cu noi insine este si cea care ne impiedica sa devenim dependenti sau egoisti.